Frunzuliţă mărgărit
Ieu az­ noapte ce-am păţit
Mă culcai în pat lungit
Şi mă făcui c-am murit
Să văd duşmanii ce zic
Mândrili care mă plâng.
La duşmani le pare bine
Mândrili plângea dă mine.
Daţi-i toate câte-o floare
Daţi-i, săracu­, căci moare
C-a fost bun la sărutare.
Frunzuliţă foaie lată
Aoleo leliţă fată
Tu nu ieşti amurezată.
Zice lumea: CIne nu-i amurezat
Să moară că nu-i păcat.
Femeia care-i frumoasă
Să nu crezi că face casă
Ie cu ochii pă fereastră
Să risipească din casă.
Da­ femeia car­ mai bună
Te culcă seara pe mână
Şi-ţi face inima bună.
Dă ie bună dă ie rea
Ştie numai mândra mea
Că mi-a secat inima
Mi-a mânca­ tinereţea.